Otokajo, otokajo? Saranghaeyo!

Când acesta muşcă din hamburger, ea se opri din mâncat acel iaurt şi îl privi atent, dorind să vadă reacţia lui. Înghiţi în sec, strângând uşor din dinţi şi din pumni, rugându-se să zică că îi place. Îl văzu cum înghiţise şi cum o privi, apoi deschise gura dând să zică ceva. I se făcu inima cât un purice în acel moment şi îşi împreună mâinile, ridicându-şi capul şi mări ochii, aşteptând ca el să vorbească.
//Ketchup.// Oh, uitase de ketchup. Cum era posibil, ea, mare fană a ketchupului să îl uite? S-a ridicat rapid şi căută prin dulapuri ketchup, iar când o găsi veni în fugă la el şi îi dădu ketchupul. Şi-a reluat poziţia de mai devreme, cu mâinile împreunate şi cu ochii măriţi.
-Îţi... îţi place, iubire? întrebă într-un final, când simţi că nu mai poate răbda să audă răspunsul lui. Dacă el ar fi zis că nu îi place, cel mai probabil ar fi făcut din nou acel hamburger.

Ridicase o spranceana privind-o sceptic, de ce se agita atat? Era doar un hamburger, nu conta daca era bun sau nu. O privi atent si se abtinu sa nu rada, parea atat de speriata, parca ar fi omorat-o daca nu-i placea, din cate stia el nu era asa violent cu anumite fete, decat cu cele care-l enervau. Dadu simplu din umeri si dupa ce primi ce-si dorise musca din hamburger. Daca se gandea mai bine, voia si putin mustar, dar nu dorea s-o faca din nou pe fata sa se panicheze. Zambi larg si isi trecu limba peste buze.
- Dap, e delicios! a zis precum un copil mic si s-a ridicat usor de la masa, a pupat-o pe obraz, apoi si-a reluat locul continuand sa manance, s-a oprit putin si a luat paharul de suc intr-o mana gustand din lichidul dulce.

Poate că el se întreba de ce era atât de agitată din cauza acelui hamburger. Dorea ca să dea o impresie bună când e vorba de gătit. Şi părerea lui ar fi contat cel mai mult pentru ea. În scurt timp, băiatu îi răspunse la întrebare şi pe deasupra îi mai dădu şi un pupic. Delicios a zis? S-a mai relaxat după ce a auzit asta şi a continuat să îşi mănânce în linişte iaurtul, dar îl termină destul de rapid fiindcă acea cutiuţă în care se afla iaurtul era mică. Îl privi mai apoi pe băiat şi abea aştepta să termine de mâncat ca să se poată juca puţin cu el. A chicotit uşor când se gândi la ceea ce îl va aştepta peste puţin timp. Începu să dea din picioare ca un copil mic ce nu mai avea răbdare să se ducă în parc să se joace.
-Când termini, vino jos, îi spuse şi coborî pe scări, ducându-se rapid către un sertar unde se aflau nişte foi. Le-a luat şi a desenat pe fiecare din ele câte o săgeată, apoi le aşeză pe jos, ca să arae direcţia unde ar trebui să vină băiatul. Le aşezase în aşa fel încât să ajungă el în baie şi intră ea mai întâi, aşteptându-l acolo. Îl va aştepta o surpriză gigantică iar ea abea aştepta să înceapă acea joacă.

Nici nu o privi cand o auzi vorbind, dupa ce a observat ca a plecat s-a ridicat de la masa si a inceput sa caute mustarul, nu mergea un hamburger doar cu ketchup si carne, in plus voia si salata, se dadu batut cand vazu ca nu gaseste. Ofta scurt si mai lua o gura din lichidul colorat si dulce.
Cobori scarile, exact cum ii spuse fata, privi ciudat foile, la ce se tot gandea? Privi in jur dupa ea si ofta cand observa ca nu e de gasit. Intra incet in baie si primul lucru care il facu, fu sa se uite pe tavan, mereu facea asta cand intra in baie, ii ramasese un fel de sechele de la un film de groaza, nu dorea sa se trezeasca cu un paianjen gigant pe tavan. Si nici sa gaseasca un om mort pe acolo, probabil se gandea prea mult la tampenile acelea de la televizor. Era un barbat in toata firea si tot ii era frica de anumite lucruri, nu se maturizase deloc, dar nici nu se grabea sa faca asta.
Isi indrepta privirea spre fata ridicand sceptic o spranceana.

Haha, jocul începe! , îşi zise în gând afişând de asemenea un rânjet pe chip, încuind uşa după el şi băgă cheia în buzunarele de la pantaloni.
-Îmi pare bine că ai venit, zise şi îl privi atentă, rânjind în continuare şi se învârti încet în jurul lui. Când ajunse în dreptul cabinei de duş, a luat dispersorul şi a pornit apa, udându-l complet pe băiat. Nu avea cum să iasă, fiindcă cheia era la ea aşa că îi putea face orice.
-Când o să mor, din moment ce sunt o fată inocentă şi foarte bună, o să ajung în Rai şi nu o să am cum să devin fantomă şi să mă uit la tine cum faci duş. Aşa că, acum e şansa să te văd, înainte să mor. Duse dispersorul deasupra capului său, privindu-l începând să râdă. Hainele i se lipiseră de corp şi asta îi atrase atenţia. Uf, băiatul ăsta arată bine şi ud fleaşcă...! Când crezu că e destul, că îl udase îndeajuns, a oprit apa şi l-a privit făcând un mic botic.
-Ah, păcat că nu ai haine să te schimbi, iubire. Şi nu cred că vrei să stai ud toată ziua, aşa-i? a întrebat, începând să râdă şi se sprijini cu spatele de perete, învârtind dispersorul de parcă ar fi fost o frânghie.

Tresari cand fata incepu sa-l ude, statu pe loc, fara se se miste asteptand sa termine. Inchise ochii si lasa capul in jos, incercand sa nu lase apa sa-i intre in gura, cand simti ca tot "chinul" incetase isi ridica privirea spre el prefacandu-se nervos. Nu strica putin teatru in acel moment.
Isi trecu antebratul peste gura fara s-o piarda din privirea sa furtunoasa.
- O sa stau asa toata ziua, in plus, pot sa ma duc afara si sa ma usuc, e soare.. reveni la firea sa copilaroasa si zambi mandru, se auzi un tunet afara si sari de pe loc, alunecand pe gresie. Cazu direct in cada, lovindu-se usor la cap, scoase un icnet de durere, punandu-si o mana pe perete, stranse pumnul si isi duse cealalta mana la spatele capului. Se ridica incet in fund, desi incepuse sa-l doara ingrozitor de tare, tacu.
- Hei! Se pare ca nu voi mai putea sa ma usuc. zise incet razand fals. Se ridica din cada si puse cu grija piciorul pe gresie, sperand sa nu mai cada inca odata.

Îşi duse privirea în jos când el deveni puţin nervos. Nu era nevoie să vorbească [,] ca să-şi dea seama de asta. O simplă privire era de ajuns. Dar mai târziu, reveni la vorbele sale calde şi copilăroase. Dintr-odată, se auzi un tunet şi el alunecă, reuşind să cadă direct în cadă şi să se lovească la cap. A mărit ochii şi se duse rapid către el, încercând să-l ajute să se ridice. El se ridică şi începu să râdă, dar îşi dăduse seama că e un râs fals. A luat toate prosoapele şi cu unul dintre ele îi şterse mai întâi picioarele, apoi apa care se mai afla pe jos, aşa încât să nu mai alunece el. Îi dădu celelalte două prosoape mari şi se ridică de pe jos, după ce termină cu ştersul podelei şi picioarelor lui.
-Îmi pare rău...! Nu am vrut să se ajungă la asta, pe bune. Chiar îmi pare rău. Uite, ia prosoapele ăstea şi dezbracă-te de haine, înfăşoară-te TOT cu ele ca să nu răceşti iar eu voi încerca să-ţi usuc hainele mai repede. Ah, şi uite şi cheia. Şi... încă o dată, îmi pare rău. Nu am vrut să-ţi fac rău, zise şi îl îmbrăţişă , udându-se şi ea, dar nu conta asta, fiindcă oricum ea era în costum de baie şi avea şi haine de schimb.

Marii involuntar ochii, acum era un moment in care o putea numi 'nebuna'? Da, era un moment ca acela, tacu asteptand sa termine, trebuia s-o lase sa faca ce vrea pana la urma, nu voia s-o influenteze in vreun fel anume.
Isi puse incet mainile pe umerii sai sperand s-o calmeze, dupa ce termina de vorbit ofta scurt privind-o, trebuia sa faca ceva cu acel comportament, nu-i displacea, dar uneori i se parea ca face prea multe.
Uh..ma ia cu frigurile, fata perfecta.. isi spuse in gand incercand sa nu chicoteasca. Isi lasa incet capul in jos.
-Nu-i nimic.. spuse mai mult soptit si isi lipi finut buzele de ale fetei, daca acesta era singurul mod de a o face sa se linsiteasca o facea de o mie de ori pe zi, oricum nu se satura de asta.

Tânărul îi acceptase scuzele şi fiindcă făcuse asta, Ji Yeon afişă un zâmbet inocent pe chip. Îl văzu pe băiat cum se apropie din ce în ce mai mult de ea, dar nu s-ar fi gândit nicio clipă că ar fi sărutat-o sau ceva. Credea că se joacă [,] cu ea, dar nu, nu făcuse asta. Îşi lipise buzele de ale ei şi în sfârşit putu simţi gustul lor mai bine. Ochii încă îi erau măriţi şi instinctiv îşi duse o mână pe gâtul lui. Era mândră că avusese primul sărut cu băiatul perfect pentru ea. Ar fi dorit ca acest moment să se deruleze non stop, ca să poată simţi buzele lui presându-se deasupra alor ei. Să poată simţi inima bătându-i cu viteză şi fluturaşii din stomac care îşi făcuseră rapid apariţia.
Nu îşi mişcase buzele, transformând acest pupic, că până la urmă, doar îşi atinseseră buzele, într-un sărut adevărat. Nu şi le mişcase ÎNCĂ. Era prea timidă şi destul de şocată pentru a mai face ceva; însă după câtva timp, a avut curajul să şi le mişte încet, numai o dată, cât să mai simtă aroma aceea dulce. Ochii i se închiseseră treptat, relaxându-se încetul cu încetul.

Astepta ca fata sa faca primul pas, trebuia sa-i dea si ei putin curaj, in plus, n-avea de gand ca el sa faca totul in acea relatie.Zambi aproape vizibil cand ii vazu gestul si isi duse o mana pe talia ei. Trebuia sa ia totul incet si lui nu-i placea deloc sa astepte, insa n-avea ce sa faca, trebuia sa astepte pentru ea. O trase putin mai aproape si-si lipi corpul de al sau.
Isi deschise gura impingand incet cu limba buzele fetei pentru a le deschise, isi inchise ochii, nu stia de ce dar in momentul acela voia sa ofteze, insa n-o facu, isi deschise ochii facandu-si loc in lacasul umed din gura fetei.
Se simtea ca la primul sarut unde trebuia sa invete totul din mers si sa nu faca vreo greseala prosteasca, il cam deranja asta, dar n-avea ce sa faca.

Băiatul era atât de răbdător cu ea şi asta o făcu să se îndrăgostească din ce în ce mai mult de el. Prinsese puţin curaj şi îşi deschise încet buzele, lăsând limba lui să îi invadeze caverna fierbinte. Îi atinse limba cu a ei, făcând mici cerculeţe cu vârful ei. Îşi duse braţele după gâtul lui, ridicându-se uşor pe vârfuri cât să ajungă la el mai bine şi continuă să îl sărute cu mai multă pasiune, cu mai mult curaj.
Nu s-ar fi gândit că primul său sărut îl va avea într-o baie, pe mare. Dar nu era atât de rău pe cât suna, chiar îi plăcea aşa. Nu era ea genul de fată înnebunită după băieţii romantici care ar pregăti o scenă perfectă pentru primul sărut. Se mulţumea cu el, aşa cum era şi adora modul în care o săruta.
După puţin timp, a deschis ochii, dorind să îl vadă. Spre mirarea ei, şi el avea ochii deschişi, aşa că îl privi intens, muşcându-i încet buza inferioară, încât să nu simtă durerea aceea ascuţită. Ar mai fi continuat aşa mult şi bine, dar nu ştia cam cât ar fi putut să reziste fără oxigen.

Dupa un scurt "joc" prin gura fetei, ii dadu drumul si isi dezlipi buzele de ale sale, avea nevoie si de aer, ar fi continuat asa toata ziua, daca nu simtea ca i se termina tot oxigenul. Ii depuse un sarut scurt pe frunte, apoi ii ciufuli parul.
-Hai! Parca voiai sa inotam. zise vesel. Privi in jur, erau in baie? Isi dadu o palma peste frunte, uitase si de asta. Defapt in timpul sarutului parca fusese pe alta planeta, nu intr-o baie pe un iaht, sigur fata nu era multumita deloc, din cate vazuse, ea prefera tipii romantici, de unde romantism la Chris, el ura si filmele siropoase, dar sa fie romantic.
-Pai..hai mai intai sa ma dezbrac si sa-mi pun hainele sa se usuce, cat timp inotam se pot usca. spuse urcand scarile, nu se auzea ploaia, probabil fusese doar un tunet si atat, poate chiar nu avea sa ploua in acea zi, era doar un fel de avertisment, sau ceva pe acolo.

Băiatul rupse sărutul la fix când rămăsese fără oxigen şi îşi retrase încet mâinile, afişând un zâmbet copilăros şi dulce. Primul ei sărut a fost unul perfect, putea spune. Chiar dacă decorul nu era cine-ştie-ce, până la urmă contează persoana cu care este. Atât. Nu decor, nu nimic. Doar el.
Să înotăm...? Oh, da, uitasem, îşi spuse în gând şi se îndepărtă încet de el, până când ajunse cu spatele lipit de uşă. Îl privi puţin şi ascultă ce mai avu de zis băiatul, în timp ce îşi păstră zâmbetul acela adorabil pe chip.
-Atunci, te las să te dezbraci şi te aştept aici, zise şi ieşi din baie, dar deschise uşa din nou şi lăsă să i se vadă doar capul. Mulţumesc, adăugă mai apoi, cu referire la sărutul de mai devreme. După părerea ei, fu cel mai genial sărut vreodată. Bine, nu putea face comparaţia dintre săruturile lui şi ale altcuiva, fiindcă nu mai sărutase pe nimeni, dar chiar dacă o făcuse, sigur îl putea alege pe el ca cel mai bun. A închis apoi uşa la loc şi îşi atinse uşor buzele cu degetul, gândindu-se la minutele petrecute cu el mai devreme. Se simţea atât de fericită încât simţea că o să explodeze în următoarele clipe.

Aproba multumit din cap, primul sarut cu ea, hm...daca se gandea destul de bine nu era asa de rau precum credea la inceput. Dadu negativ din cap si incepu sa tremure, daca nu se schimba repede avea sa raceasca si nu-si dorea asta, chiar daca adora ceaiul si caldura. In plus, daca avea sa raceasca fata trebuia sa aiba grija de el si se simtea vinovata, mai bine racea.
Ofta si isi dadu tricoul jos, urmat de pantaloni, ramase in boxeri, dar nici nu se gandea sa-i dea jos, nici gand! Isi lua un prosop si il puse in jurul taliei, incat sa se mai usuce putin. Lua hainele in mana si urca scarile, iesi afara punandu-si hainele pe un scaun. Privi spre cer, chiar daca tunase soarele inca stralucea si nici urma de vreun strop de apa. Zambi vesel, spera ca apa sa fie calda.

Cu toate că îi spuse băiatului că îl va aştepta în acel dormitor, urcase scările şi îl aşteptase acolo. Privea apa mării care era liniştită, era atât de relaxant să stai aşa şi să o priveşti, dar cu toate astea, i se făcu frică. Ştia să înoate, dar îi era frică să nu păţească ea ceva, sau mai rău, el.
În scurt timp, apăru băiatul cu un prosop în jurul taliei. Atenţia îi fu atrasă de abdomenul lui care , nu putea nega, arăta extrem de bine. Mai bine decât aştepta. Se înroşi uşor şi îşi ţuguie buzele, lăsând privirea în jos.
Aşteptă ca el să se apropie mai mult de ea, iar când amândoi erau unul lângă altul, Ji Yeon l-a privit cu coada ochiului şi a zâmbit încet.
-Gata? Nu folosim scara, nu? Ne aruncăm, zise şi înghiţi în sec, privind în jos. I se făcu şi mai frică, încât probabil mai avea puţin şi începea să tremure. Niciodată nu se aruncase în apă de pe un mini iaht şi îi era frică; dacă nu mai avea cum să se ridice la suprafaţă şi se va îneca, sau dacă se va lovi de motor cu capul? Sau dacă nu ar fi păţit ea astea, şi ar fi păţit Chris ceva? Ce ar fi făcut atunci? Se agăţă imediat de braţul băiatului, trăgându-l mult mai aproape de ea şi îl privi atentă în ochi.
-Chris, mi-e frică. Ştiu că eu am propus să înotăm, dar, mi-e frică să nu păţeşti tu ceva, sau chiar eu.

O privi ciudat pe fata, apoi zambi din coltul gurii.
Ar trebui sa-mi dea un premiu "cel mai Don Juan barbat" isi spuse in minte, apoi isi duse o mana la gura si chicoti, era clar! Arata bine, defapt niciodata nu se gandise la aspectul sau.
Privi in jos, sa se arunce? era nebuna? Lui ii era frica sa sara si de pe trambulina copiilor, dar de acolo? inghiti in sec, i se facuse brusc frica, dar trebuia sa fie barbat totusi. Avea ceva daca se transforma in gaina si nu in cocos?
O imbratisa sarutand-o scurt pe buze, isi lipi fruntea de a ei.
-Daca nu vrei, putem cobori pe scara, dar oricum, iti promit ca nu voi pati nimic si n-am de gand sa te las sa patesti tu ceva. o stranse in brate sperand s-o calmeze cat de cat.

Se linişti treptat când el o sărută şi o îmbrăţişă, apoi îi promise că niciunul dintre ei nu va păţi nimic. Dar tot îi era frică, chiar dacă pe chip îi apăru un zâmbet micuţ. Ar fi fost o idee să aleagă scara, aşa s-ar fi simţit mai în siguranţă.
-Okay, prefer scara! zise şi chicoti încet, aproape neobservabil. Îi dădu drumul cu greu la mâna băiatului, apoi se duse către locul unde era aşezată scara şi cu piciorul o împinse în jos. Coborî încet pe ea, aşteptându-l şi pe băiat. Apa era destul de rece, dar cu timpul avea să se obişnuiască. Când băiatul coborî şi el, ea nu se mai gândi prea mult că repede se agăţase de el, ducându-şi picioarele în jurul taliei sale, iar braţele după gâtul său.
-I'm still scared, spuse, de parcă ar fi zis: I want you to kiss me again. Nu s-ar fi săturat de buzele lui nicicum şi ar fi dorit să le guste acea aromă întruna.

Da, era mai sigur sa coboare pe scara, chiar nu dorea sa-si rupa vreun os sau sa-si sparga capul. O privi pe fata dupa ce-l lua in brate si chicoti.
-Da? Siiii...sti cumva vreun medicament pentru asta? ridica o spranceana, trecandu-si scurt limba peste buzele fetei. Stia deja ce vrea si il cam speria gandul ca poate se invata, dar ce mai conta? Ii adora savoarea buzelor, defapt, adora tot ce tinea de ea, si cel mai mic detaliu il atragea si asta nu i se mai intamplase niciodata, deci era ceva nou pentru el, spera sa stie cum sa se controleze. Incerca sa nu depaseasca limita, caci de asta ii si era frica, fata pe care o simtea acum langa el era speciala si trebuia pretuita mult nici nu-si putea inchipui o zi fara s-o vada.
Isi lipi fruntea de a fetei privind-o intens in ochi.

Un medicament pentru asta? Normal că ştia. Buzele lui erau ca un medicament pentru ea. Devenise deja dependentă de ele, erau chiar mai dulci decât mierea şi orice alt lucru dulce. Tânărul trecu cu limba peste buzele ei, iar Ji Yeon i-o prinse încet între dinţi, dându-i drumul când îşi lipi buzele de ale lui. Se ghemui mai tare în braţele lui şi simţi cum prinde mai mult curaj în preajma lui; nu mai era chiar atât de timidă ca la început. Începu să se obişnuiască [,] cu ideea că sunt împreună şi nu ar mai trebui să fie atât de timidă, căci asta ar fi însemnat să îl lase pe el să facă tot în acea relaţie şi din câte văzu în drame, nu era bine.
Îl sărută într-un mod lent, cât să savureze fiecare secundă din acel sărut. Se simţea atât de bine în preajma lui! Nu ar mai fi vrut să-l lase să plece vreodată, dorea să stea cu el pentru tot restul vieţii, cu toate că probabil nu se va întâmpla asta, ea continua să viseze la asta. Însă, dacă nu se va întâmpla, va continua să se bucure cât mai mult de momentele acestea şi să îşi aducă aminte mai târziu cât de fericită a fost cu el.
După câtva timp, rupse încet sărutul, şi îşi lipi fruntea de a lui.
-Păi, pot spune că tu eşti acel medicament, zise şi chicoti uşor.

Ii accepta sarutul fara sa se mai gandeasca, oferind parca tot ce era mai bun din el. Se bucura ca fata nu mai era timida, din contra ea isi arata dorinta fata de relatia lor ce incepea sa evolueze. Macar nu trebuia s-o mai ia incet, caci daca nici pana acum nu se invata cu el chiar ca se enerva, nu-i placea sa astepte si nu-i placea nici sa stea dupa o persoana.
-Ma bucur ca te pot ajuta. zambi din coltul gurii privind-o intens in ochi. A stat putin timp asa, fiindca simtea deja ca fruntea ii amorteste, in plus incepuse sa-l doara tot corpul de la greutatea fetei.
-Ce ai zice sa inotam? zambi calm sperand sa-i dea drumul, nu putea sa-i spuna ca vrea sa se dea jos de pe el, insa spera ca ea sa inteleaga o parte din mesaj.

off: hei, e slabă! :))) şi în apă pare chiar mai uşoară:-w
On:
Îi privi acel zâmbet din colţul gurii şi simţea că se topeşte complet. El se bucura că o poate ajuta? Haha, ba nu. Ea se bucura, poate prea mult. Mai apoi, el veni cu ideea să se apuce de înotat. Probabil nu mai avea destulă durere încât să o mai ţină, însă nu o deranjase ideea de a înota, pentru că, normal, de asta intrase în apă. I-a dat drumul băiatului şi se băgă direct cu totul în apă şi înotă puţin, dorind să-şi deschidă şi ochii. Apa era sărată, iar ea uitase acest mic detaliu. Ieşi rapid la suprafaţă şi începu să-şi frece ochii cu podul palmelor.
-Aishhh, my eyes...! Vai, ce ustură. Awwwwww, începu ea să se plângă, continuând să se frece la ochi, până când nu mai simţi acea usturime şi continuă să înoate , de data asta cu capul la suprafaţă. Se opri câteva clipe şi îl privi pe băiat, apoi se apropie încet şi începu să-l stropească de parcă ar fi fost o copilă mică , exact atunci când nu se aştepta. Toată viaţa i-a plăcut să facă asta când se afla în mare. Uneori era atât de copilăroasă...

SI-a dus o mana la frunte si a dat negativ din cap, a oftat scurt si a inceput sa-si miste incet picioarele in apa, nu prea avea chef de inotat, defapt nici nu-i placea sportul asta. Tresari speriat cand se simti stropit de fata.
A doua oara pe ziua de azi, trebuie sa ma invat. isi dadu ochii peste cap, apoi ii zambi slab, si lua apa in pumni stropind-o, trebuia sa se invete cu ea. I-a acceptat jocul si a continuat s-o stropeasca, pana s-a oprit din cauza durerilor de brate, si-a intins spatele inca amortit si [,] si-a trecut mainile peste fata pentru a se mai relaxa. O privi cu coada ochiului si ofta scurt, probabil nu fusese cea mai buna idee sa accepte aceasta "calatorie", sau poate gandea negativisit, nici el nu-si dadea seama.

Începu să râdă încet, observându-se acel eye-smile al ei şi se apropie încet către el, când îl văzu că deveni serios dintr-odată şi oftă. Părea că ceva nu e în regulă, şi se gândea că probabil e din cauza ei. Poate lui nu-i plăcea această latură jucăuşă a ei. Se opri în faţa lui şi îi zâmbi călduros, ducându-şi o mână pe obrazul lui.
-Ce s-a întâmplat, baby? a întrebat ea, continuând să zâmbească, însă în timp, îi dispărea de pe chip încetul cu încetul. Nu peste mult timp îşi ceru scuze, fiindcă gândul că era vina ei că băiatul devenise aşa o măcina destul de tare şi nu ar fi rezistat să-l vadă pe el aşa serios, mai ales ştiind că e din vina ei.
Mai stătu puţin şi ieşi din apă căci i se făcu destul de frig, şi îşi luă un prosop care şi-l înfăşură în jurul corpului.

A dat nedumerit din cap, picase intr-o lume complet paralela, cum ii era lui specific, auzi scuzele fetei si o privi incurcat, de ce-si cerea scuze? S-a urcat pe micul iaht dupa fata luand-o in brate de la spate.
-Nu s-a intamplat nimic iubire. sopti incet tragand-o mai aproape de el, caldura corpului fetei il facea sa tremure suor, probabil de placere, nicidecum de frig, n-avea cum sa-i fie frig. Iesise din apa dupa ea, nu dorea sa fie nesimtit si sa-si continuie baia. Acum trebuia doar sa stea la soare sa i se usuce boxerii, nu putea sa-si ia imbracamintea, ce se uscase de mult, pe el, se uda din nou si tot el suferea.
-De ce ti-ai cerut scuze? intreba inca buimac si o saruta scurt pe obraz.