Otokajo, otokajo? Saranghaeyo!

Razele lunii dădeau o culoare nemaipomenită bărcilor şi apei din port. Era o seară frumoasă, liniştită, iar portul era un loc unde ea se relaxa. Îi plăcea să fie înconjurată de bărci. Îi aducea aminte de fratele ei, care era înnebunit după bărci. Se distrase enorm cu el. Dorea să mai meargă măcar o dată cu barca şi să se distreze la fel de mult ca în trecut. Dar, nimeni, probabil, nu îi va mai putea aduce acea fericire de pe atunci.
***
Se îmbrăcase în nişte pantaloni scurţi şi un tricou alb, decoltat cu câteva modele drăguţe imprimate pe el, iar în picioare avea nişte teneşi negri. A mers aşa prin port, privind fiecare barcă în parte, şi parcă, îl căuta cu privirea pe fratele ei şi barca lui. Însă el nu era acolo şi nici barca. S-a aşezat pe o bancă, cu genunchii la piept şi a oftat lung, privind în gol.
-Aish... De ce nu e nimeni aici care mă poate duce cu barca?!

Nu stia sigur cat este ceasul, defapt daca s-ar fi luat dupa ultima data cand a privit ceasul, era cam 8:24 PM, da probabil cu cateva luni in urma. Ofta scurt privind cerul, se afla prin apropierea portului, sau macar asa credea el, se simtea parfumul linistit al apei, deci nu se putea insela in privinta asta. Era prima seara in care putea spune cu adevarat ca nu-i e somn si asta il mira chiar si pe el. Nu stia cat se va plimba, dar probabil pana i se facea somn si cauta un loc unde sa doarma. Ultima oara adormise in tren si se trezise dupa cateva ore intr-un oras necunoscut lui, noroc cu un calator ca-l ajutase sa se intoarca.
Ura intunericul, dar nu avea ce sa faca la ora aceea in casa, se plictisise de televizor, muzica i se parea enervanta, cea mai buna o plimbare in aer liber. Si nici macar nu era ideea lui, auzise intr-un film la televizor o replica legata de o plimbare noaptea si si-a spus 'de ce nu?'. Isi intinse spatele fara sa se uite pe unde merge, defapt niciodata nu se uita pe unde merge. Aluneca din greseala cazand in fata unei banci, noroc ca din reflex puse mainile inainte, incat sa-i atenueze caderea.

Avea o dorinţă mai mare decât un munte să meargă iar cu barca, sau măcar, să stea cineva cu ea în aceste momente. Avea nevoie de companie, asta era clar. Se simţea prea singură şi nu îi plăcea asta. Se săturase să stea în casă, să vadă un film sau să se plimbe cu câinele de una singură. Dorea să poarte o discuţie cu cineva şi să se distreze.
Era atât de afundată în gânduri, încât atunci când cineva a căzut, a tresărit extrem de tare. Se speriase, nu se aştepta ca cineva să cadă şi să se audă aşa tare. Eh, nu se auzise chiar aşa tare, dar din moment ce era atât de linişte acolo, era normal să se audă aşa.
S-a dat rapid jos şi a privit acea persoană destul de lung. Era un băiat. Nu mai văzuse un băiat care să se împiedice de mult timp , şi asta a amuzat-o puţin, dar se abţinu cu greu să nu râdă. Era genul de fată care râdea la orice. Mai ales când cineva cade. Dacă ar fi căzut telefonul, s-ar fi panicat, dar dacă a căzut cineva, ar râde.
L-a apucat de antebraţ pe băiat şi s-a lăsat mai jos, cât să îi vadă şi chipul şi să fie sigură că nu s-a rănit. Însă, deja se întuneca şi nu prea se vedea foarte bine, aşa că a renunţat la privit şi s-a hotărât să întrebe.
-Eşti ok?

Rasufla usurat si inchise usor ochii, norocul sau ca nu patise ceva, nu era narcisist, insa nu dorea sa se raneasca. Ura durerea, probabil era singurul lucru care il ura cu adevarat, dar cine nu ura sa-l doara ceva? Cea mai mare durerea sufletului, macar o rana o poti face sa se inchida, insa cand stii ca ceva din tine s-a rupt e cam greu sa spui ca va trece. Nici nu stia de ce-i trec astfel de lucruri prin cap, pentru o secunda simtea ca si-a pierdut zambetul. A dat negativ din cap si a deschis ochii zambind tot mai larg, era mai bine, macar o parte din el se simtea bine, probabil reusea s-o faca si pe cealalta sa se simta asa. Ofta scurt si-si ridica usor privirea spre fata, defapt nu putea sa-i vada bine fata, insa dupa voce cu siguranta era o fata.Tresari parca scos din transa si se ridica incet de jos.
- Dap, sunt bine, n-am nimic! Pe mine nu ma doboara nimic, ce ai vazut tu munte care sa cada asa usor? intreba pe o voce copilareasca si amuzanta cum ii era lui specific in unele momente.

Îşi scoase rapid telefonul pentru a verifica şi mai bine, cu toate că el a spus că este foarte bine. A pornit lanterna telefonului şi cu un zâmbet pueril, a început să-l verifice, din cap până în picioare. Da, era bine, cu excepţia unor zgârieturi de pe mâini, însă era nişte zgârieturi mici. Îşi făcea griji pentru orice creatură. Nu conta că nu o cunoştea sau abea a cunoscut-o. Ea era mereu alături să o ajute la greu.
Începu să râdă uşor când auzi următoarea replică a băiatului. Munte?! Asta înseamnă că... e înalt. Îl privi mai atent, şi observă că era cu mult mai înalt decât ea. Sau mai bine, nu el era înalt, ci ea era scundă. Avea 163 cm, deci era scundă pentru 18 ani. Dar de asta purta tocuri mai mereu, să pară puţin mai înaltă, fiindcă aşa, toţi o confundau cu o fată de vreo 14-15 ani şi nu numai din cauza înălţimii, ci şi din cauza chipului ei inocent.
-Nu eşti chiar aşa un ... munte, spuse în timp ce se ridică pe vârfuri, reuşind să ajungă aproape la aceeaşi înălţime ca a lui şi a afişat un zâmbet. Însă realiză mai apoi că nici nu îl cunoaşte şi deja face chestiile ăstea, aşa că reveni la înălţimea ei normală şi îşi duse o mână la ceafă, iar una o duse aproape de el. Dorea să îl cunoască, părea de treabă, după părerea ei.
-Ji Yeon, încântată!

O analiza incet pe fata, parca nevrand sa-i scape nici o molecula de-a ei din vedere. Era mai mica de inaltime si era sigur ca asta nu i se parea deloc. Ii aducea aminte de cineva, dar in acel moment nu statea sa se gandeasca la asa ceva.
Cum de te lasa tatal tau la varsta asa sa umblii singura pe strada? intreba incet mai mult pentru el, fara s-o piarda din priviri. Parea asa mica si asa firava, da! Firav era cuvantul ce-l cautase prin minte si se parea ca-l gasise. Chicoti cand vazu ce incerca fata sa faca, era clar nici pe varfuri n-avea sa ajunga la inaltimea lui, poate daca sarea. Dadu negativ din cap, la ce tot se gandea?
Era destul de simpatica, bine, dupa cum arata, nu putea sa judece o carte dupa coperta cum facea mai mereu. Oricum nu era un pericol pentru el, si de ce ar fi fost? A dat negativ din cap, inca odata vrand sa-si alunge toate gandurile ce-l impungeau de la spate.
Chris, deasemena! zambi larg intinzand mana spre fata.

Avea un auz fin, foarte fin, şi auzi ceea ce întrebase băiatul. Începu să chicotească uşor, ca un copilaş mic şi adorabil, dar a preferat să nu răspundă. Până la urmă, nu o întrebase pe ea, ci se întrebase pe el înşine.
În sfârşit nu se mai simţea singură, măcar pentru câteva minute, chiar şi secunde ar fi fost perfect. Acum avea cu cine să vorbească. Îl privi cu coada ochiului de câteva minute bune, până când acesta se prezentă şi întinse şi el mâna spre ea. I-o prinse într-o uşoară strânsoare, apoi îi dădu drumul. Acum problema era alta: ce să îi spună ca să poată păstra "spiritul" conversaţiei. Nu prea se descurca la asta, mai ales cu o persoană care abea a cunoscut-o. Probabil dacă ar fi început să vorbească, ar fi pus nişte întrebări stupide şi extrem de banale. Dar a vrut să rişte, şi să spere că el va găsi ceva de discutat.
-Şi Chris... cum de ai venit pe-aici? Nu prea sunt mulţi oameni la ora asta, fiindcă mulţi prefer să se ducă în cluburi, pe când eu prefer să mă relaxez aici.

Se simtea privit, poate prea privit de fata. S-a analizat usor, vrand sa vada daca n-are cumva o caracatita gigant pe el sau coborase un extraterestru in capul sau. Se aseza pe banca tinandu-si mainile la ceafa, isi indrepta privirea spre cer oftand. O mai analiza putin pe fata, vrand sa fie sigur ca nu ratase ceva legat de ea. A ascultat-o cu atentie zambind.
- Sincer, daca era dupa mintea mea acum dormeam de nu ma puteai trezi nici cu Apocalipsa, dar..cum nu prea am somn, m-am gandit sa ma plimb. Avand in vedere ca ma doare putin capul si nici muzica de acasa n-o mai suport am cautat un loc mai linistit. Si uite ca am gasit un loc perfect cu o companie perfecta! zambi larg si copilaresc precum ii era specific.
Tu? Stai! Deja mi-ai raspuns la intrebare, deci nu mai are rost sa te intreb. spuse privind luna, nu-i venea sa creada ca voia sa raman acolo toata seara.
Cati ani ai? o intreba dupa o lunga perioada de tacere in care se afunda-se in proprile ganduri.

Era timpul să înceteze cu acele priviri intense. Crezu că deja el a observat că îl priveşte aşa intens, aşa că s-a înroşit uşor în obraji. Slavă Domnului că era întuneric şi nu prea se observase aşa tare, dar , tot se observa. Însă, îi tot atrăgea atenţie cu acel zâmbet. Nu îşi putea lua ochii de la el acum. Deja îl absorbea din priviri. Oh Doamne, trebuie să încetez. ACUM. Aşa şi făcu, exact cum gândise. A început să privească în jos, către teneşii ei. Nu dorea să mai cadă în "capcana" zâmbetului său.
A ascultat tot ce a zis băiatul, în timp ce afişa un zâmbet pueril, însă se lăsă apoi o tăcere mormântală. Se afunda-se în gânduri, exact cum făcuse şi băiatul. Măcar... măcar aici se asemănau. La înălţime clar nu se asemănau şi probabil nici la vârstă. El părea puţin mai mare decât ea. şi fix când începu să se gândească la vârsta lui, el o întrebase câţi ani are. I se pare ei sau cei doi gândeau la fel? Începu să chicotească într-un mod copilăresc şi îşi duse mâna la gură, în timp ce îşi ridică şi chipul către el. Acum era mai înaltă decât el, având în vedere faptul că el stătea pe bancă şi ea era în picioare, în faţa lui.
-Eu? Optsprezece ani. Iar tu? , întrebă ea, destul de bucuroasă, după câteva secunde.

Optisprezece? se intreba in gand analizand-o mai atent pe fata. Gata! Deja o analizase din priviri pentru o viata intreaga, desi nu putea s-o vada chiar asa perfect din cauza intunericului, totusi parea obsedat daca mai facea asta, dar se parea ca nu numai el avea acest obicei.
Optisprezece? Glumesti?! Daca ai saisprezece ani sa zici merci. si-a continuat gandul de mai devreme. Isi duse privirea spre apa linistita oftand scurt, avea chef de o plimbare desi, spera sa sa nu aiba rau de mare, era pentru prima data.
Tresari aducandu-si aminte ca nu-i raspunse fetei la intrebare. Isi indrepta privirea spre ea, trebuia sa-si alunge orice gand prostesc, altfel avea sa ajunga mim peste cativa ani.
-Ah, scuze! Pai...am douazeci! zambi mandru de varsta sa cea mare. Isi aducea aminte cat se ruga el sa ajunga la aceasta varsta, cand era mic, si acum ca era mare putea face ce vrea, era o singura problema, nu prea stia ce vrea sa faca.

Doi ani diferenţă... Nu e chiar aşa mult, nu-i aşa? , se gândi ea afişând un zâmbet în colţul gurii. De când îl cunoscu pe băiat, adică de acum câteva minuţele, a zâmbit încontinuu. Pur şi simplu nu putea sta serioasă cu el lângă ea.
Observă mai apoi cum băiatul începu să privească apa liniştită din port. Oare... dorea să meargă şi el cu barca? Ar fi fost minunat. Dorea şi ea să conducă o barcă, măcar o dată şi probabil asta ar fi fost o şansă specială. Acel zâmbet micuţ din colţul gurii se transformă într-unul larg, lăsând la vedere dantura perfectă.
-Hai cu barca! Vrei?
Spera să zică da şi să aibă încredere în ea, fiindcă poate conduce o asemenea barcă [,] cu motor. Înainte, fratele ei o lăsase să conducă puţin, şi ea deja credea că poate conduce. Dar nu era chiar aşa greu ,deci se putea descurca. Şi-a împreunat mâinile, făcând şi o faţă de pisică plouată. Mai avea puţin şi se aşeza în genunchi în faţa lui, numai să zică da.
-Fac orice dacă vii! , zise ea, fiind absolut în stare de orice doar pentru o tură cu barca cu el.

Nici nu trebuia sa stea mult pe ganduri, era si clar care era raspunsul sau, insa, a dat negativ din cap stramband copilaresc din nas.
- Neah...nu cred ca vreau sa vin, adica..uhm..nuu. si-a trecut o mana prin par, apoi a chicotit incet.
- Orice? ridica sceptic o spranceana si-si duse doua degete sub barba ganditor. Nu era o idee rea, in plus si el voia sa mearga la o plimbare cu barca [,] chiar daca era pentru prima data.
- Bine... ofta intr-un final privind-o.
- Numai daca o sa conduci tu si...daca-mi promiti ca n-o sa fiu mancat de vreun monstru al marii sau mai stiu eu ce. a zis copilaresc si s-a ridicat de pe banca tinandu-si mainile in buzunarele blugilor.

La început, băiatul a refuzat să vină cu ea şi se cam bosumflă, făcând botic şi îşi mări ochii instantaneu. După câteva clipe, el acceptă cu condiţia că o să conducă ea. Asta a bucurat-o nespus de mult şi sărise în sus, ca un copil mic ce primise ceea ce şi-a dorit.
-Fac orice! Şi... promit. Nu o să fii mâncat de nimic, zise. Cu excepţia mea... îşi continuă ea ideea în gând, începând să râdă uşor.
Îşi băgă mâinile în buzunarele de la pantaloni şi merse către barca pe care o primise cadou cu mult timp în urmă. Era una destul de mare şi ar fi putut şi dormi în seara asta pe ea, pentru că avea camere puţin mai jos, şi un fel de bucătărie mică. Pe asta nu o conduse niciodată, dar ştia că se poate descurca. A urcat în barcă, cu puţină frică în ea. Ura că se panica de fiecare dată când urcă şi coboară din barcă. Îi era frică să nu cadă în apă.
Băiatul încă nu urcase, aşa că îl rugă să dezlege funia şi să urce repede. A şi întins mâna către el, în caz că nu reuşeşte. Dar trebuia să reuşească, doar nu avea cinci ani. A chicotit uşor în timp ce-l privi, şi abea aştepta să se ducă înăuntru, de unde poate conduce, fiindcă acolo era mai cald decât afară. Deja începea să tremure şi să vezi cât o să tremure în continuare...!

O urma pe fata fara sa mai scoata vreun sunet, se opri admirand in intregime barca, daca i se putea spune asa, dupa parerea sa un iaht mai mic. Isi duse privirea spre funii, el d`abia dezlega un nod la pantofi. Se lasa pe vine dezlegand funia si o prinse de mana pe fata sarind repede in barca. Deja corpul sau incepuse sa tremure.
-Vreau la mami! a spus precum un copil mic asezandu-se in stil turcesc pe suprafata de lemn.
-Daca patesc ceva o sa te omor, sau sa te bantui, vad eu, ma mai gandesc. Sau...stiu! O sa-ti sperii toti iubitii, incat o sa ajungi la saptezeci de ani cu mine pe cap. isi duse mainile la talie zambind usor mandru si malefic.

//Vreau la mami!// Începu să râdă când auzi ceea ce spune băiatul şi se duse mai înăuntru, încercând să pornească barca. Reuşi şi apoi auzi ceea ce zise el. Că o să îi sperie toţi iubiţii.
-Asta e bine, nu o să ai mari bătăi de cap, având în vedere că eu nu voi avea vreun iubit prea curând pentru că nimeni nu mă place ca iubită. I'm forever alone. A început să râdă şi a întors capul către el. Se aşezase fix lângă motor, şi se putea uda foarte uşor din cauza asta.
-Vino aici dacă nu vrei să te uzi. Încercă să conducă barca [,] cât mai bine şi să nu se ducă prea departe ca să nu mai ştie pe unde să se întoarcă. Se pierdea uşor, mai ales acum, noaptea că nu vedea nimic. Nu vrei să conduci şi tu? Haide, nu fi o pisică speriată! întrebă, dorind să-l vadă ce face, dar spera că nu va lua curbe prea multe. De obicei aşa făceau unii băieţi. Cu barca luau o grămadă de curbe, doar pentru că e distractiv. Distractiv, distractiv până când te scufunzi.

Facu exact cum ii spusese fata, nu dorea sa se ude, defapt nu dorea sa raceasca. Era o parte buna si la raceala, dupa parerea sa. Cand simtea paturile calde ce-l inconjurau si parfumul fin al ceaiului, probabil erau singurele lucruri ce-i placeau la raceala, restul, mai bine sanatos decat sa tuseasca din minut in minut. Si decat sa-si simta capul greu si corpul cum ia foc, apoi sa inghete instantaneu, se multumea sa stea departe de motor.
Se duse langa ea privind-o ciudat.
-Tu te-ai saturat de viata sau cum? Nu ma pune sa fac asta, primul lucru pe care-l vei vedea va fi fundul marii, apoi vei avea aripi si vei zbura spre cer. a zis pe o voce amuzanta dand din maini ca si cum ar fi avut aripi.
-Stai! Cum poate cineva sa nu te placa, mai ales cand vine vorba de iubita? Esti prea draguta sa fi lasata, adica daca ai fi un ursulet de plus te-as lua peste tot cu mine, nu ti-as da drumul niciodata. Probabil la baie, desi nu prea cred. zise ganditor.

Începu să râdă când auzi primele propoziţii ale băiatului. Avea încredere în el, deci nu ar fi crezut ceea ce a spus nicicum. E uşor să conduci o barcă.
-Okaayy, pisică speriată, spuse şi scoase uşor limba la el şi continuă să conducă, până într-un loc, unde a oprit. Apa era liniştită, deci nu se clătina barca în nicio parte. Mai bine aşa, căci ei îi era frică de acele valuri gigantice.
În timp ce auzi ce spuse băiatul despre ea, a afişat un zâmbet pueril şi se aşeză pe un scaun, privindu-l cu atenţie. Tocmai ce a spus că e prea drăguţă? El? El a zis asta? Nu îi venea să creadă, şi probabil în momentul ăsta ar fi sărit de bucurie şi ar fi făcut multe chestii copilăreşti, dar nu dori ca el să o creadă o disperată, aşa că doar a zâmbit şi şi-a dus o mână la ceafă.
Pe moment uitase că ar fi mai bine să aprindă şi lumina, aşa îl poate vedea mai bine. A aprins-o şi l-a privit destul de intens pentru început.
-Atunci... ghinionul meu că nu sunt un ursuleţ de pluş. Când o să mor, o să vreau să mă uit la tine când faci duş, spuse şi imediat bufni în râs. Avea obiceiul de a-şi duce mâna la gură în timp ce râde şi aşa făcu şi acum. Îşi ascundea un zâmbet foarte drăguţ şi multe persoane îi spuneau să nu mai facă aşa, dar pur şi simplu devenise deja un tic. Am glumit doar. ...Sau poate nu?

Cum mi-a spus? Gata, ingerul asta malefic va fi facut bucatele de catre mine! isi spuse in gand, insa mai mult copilaresc cum facea mai mereu. Era si normal ca nu vorbea serios. Chiar ii era simpatica fata si in plus se mira cum de pana in acel moment nu se plictisise cu ea, deobicei gasea o scuza patetica sa plece cat mai repede in alt loc, ultima scuze pe care o spusese unei fete era legat de pisica lui, pe care sigur n-o avea. Ii spusese ca o calcase masina si trebuia ingropata asa ca n-are timp.
Si-a dus o mana la ochi cand aprinse lumina, lovindu-l direct in fata. Se aseza in fata ei pe un scaun analizand-o. Daca se gandea mai bine nu era doar draguta si simpatica, arata si bine, deci nu trebuia sa sara din barca sa nu-i vada fata, sau alte chestii pe care le facea fiecarei fete, nu! . Se bucura intr-un fel ca nu e o alta nebuna care sa sara pe el.
A inceput sa rada cand i-a auzit penultima replica.
-Oh, nici sa nu te gandesti, n-o sa te las, nu mai fac dus sau ma inchid intr-o baie facuta din fier. chicoti privind-o.

Se înroşi uşor când acesta se aşezase pe un scaun în faţa ei şi o privi atât de atent. A încercat să-şi ascundă roşeala astupându-şi obrajii cu mâinile şi spunând că este foarte cald, cu toate că tremura din cauza frigului. Ştia că băieţilor le plac fetele care roşesc din cauza lor, dar ea ura acest lucru şi era sigură că nu numai ea.
-Dacă nu o să mai faci duş, o să mucegăieşti. Şi poţi să te închizi într-o baie făcută din fier. Fantomele pot intra oriunde. Deci, nu poţi scăpa de mine. Tot o să te văd făcând duş. Se apropie mai mult de el, până când lăsă aproximativ 2 cm între chipurile lor şi se strâmbă uşor la el, scoţând limba şi făcând alte feţe copilăreşti.
-Apropo, dacă vrei să faci duş... vezi scara aia? întrebă şi arătă către o scară ce ducea la un fel de subsol, apoi adăugă:
-Jos acolo, e o baie şi poţi face duş. A afişat un zâmbet pueril şi inocent, ştiind că aşa îl va putea vedea de pe acum. Instalase de mai de mult nişte camere de filmat pe-acolo,şi îl poate vedea foarte clar.

-Hei! Iti sta bine cu rosu in obraji, insa...uhm, ar fi mai bine daca ai respira regulat si nu ai mai rosi, nu e nimic special la mine sa te faci ca un rac la fata. zambi calm privind-o. Isi intinse spatele privind cerul.
Daca stia ca va avea companie pleca de dimineata de acasa si venea in port pana aparea ea, dar nu putea ghici viitorul, defapt cine putea? Isi aducea aminte de vorbele mamei sale "Daca vrei sa prezici viitorul gandeste-te la trecut si compune un nou prezent". Daca se gandea mai bine, vorbele acelea n-aveau nici un sens pentru el, mai bine lasa timpul sa-si faca treaba in continuare.
Isi duse privirea spre scara indicata de fata.
- De ce m-as duce sa fac un dus? ridica sceptic o spranceana privindu-i zambetul inocent.
- In tine se ascunde diavolul si sunt suta la suta sigur de asta. ofta dand negativ din cap.

El a spus că îi stă bine cu roşu în obraji şi că nu e nimic special la el care să o facă [,] ca un rac la faţă. De fapt, este. Zâmbetul, privirile, şi nu în ultimul rând, personalitatea lui. Deja se ataşase de el şi probabil i-ar fi foarte greu să stea o zi fără să îi audă vocea şi replicile lui care o amuză destul de tare de fiecare dată.
//De ce m-aş duce să fac un duş?// Chiar aşa, de ce s-ar duce? A, ca să îl poată vedea făcând duş, fiindcă dacă ar muri, sigur s-ar duce în Rai, deci nu va putea deveni fantomă. Asta era groaznic, trebuia să vadă cât mai e în viaţă. Dar, a renunţat totuşi la această idee. Cu haine sau fără haine, tot Chris e şi nu schimbă nimic. Nu putea nega faptul că era sigură că fără haine ar fi arătat mult mai tare, dar ei îi plăcea de el şi aşa. Poate chiar mai mult.
-În mine? Diavol?! Nu vezi ce inocentă sunt? a întrebat, afişând acelaşi zâmbet inocent de mai devreme şi se îndepărtă de el, când realiză că sunt prea aproape unul de altul şi probabil ea ar fi ajuns să facă ceva ce ar fi regretat mai apoi.

- Pai...sa stii ca deobicei fetele inocente sunt cele care ascund un adevarat rau in zambetul lor, deci n-o sa ma las prostit de inocenta ta. isi incrucisa mainile la piept inchizand ochii. Ii deschise dupa scurt timp ducandu-si privirea spre buzele fetei, ii putea simti respiratia calda, si parca un fior ii trecu prin tot corpul si-l facu sa tremure usor vizibil. Ispita era prea mare pentru el si spera ca fata sa-si dea seama ca nu putea rezista mult fara sa-i atinga buzele. Pana in atunci nu se gandise la acel lucru, defapt de cand o cunoscuse, adica de cateva minute, nu-i trecuse prin minte un sarut si nici macar o relatie. Insa pieptul lui parca se strangea tot mai tare si inima nu mai avea loc, parca-i iesea din piept. Era un sentiment destul de placut, nici nu-si aducea aminte de cand nu mai avusese o iubita, probabil de cativa ani, credea ca n-are nevoie, in plus intalnise tot felul de obsedate de care prefera sa se fereasca. Dar fata asta era diferita si-si putea da seama usor, poate pana in acel moment nu constientizase ca se atasase chiar foarte mult de ea. Probabil ca nici nu se gandise la asta. Isi deschise usor buzele respirand tot mai greu, o fixa cu privirea parca intreband-o daca are voie sa-i guste din dulceata buzelor.
Ii era frica totusi ca daca facea asta, fata avea sa se supere pe el si nu putea risca sa n-o mai vada, pur si simplu avea sa se simta foarte singur, nu dorea asta chiar acum cand in sfarsit intalnise o persoana perfecta pentru el.

-Atunci... vrei să-ţi arăt latura mea neinocentă? A întrebat, chicotind şi îl fixă cu privirea. Peste puţin timp, îl văzu pe băiat cum nu-l mai văzu până atunci. Tremură uşor la început, apoi începu să respire din ce în ce mai greu şi o privea insistent. Se întreb ce e cu el; ea deja se înroşise uşor şi nu mai aşteptă pentru răspunsul lui, care cu siguranţă ar fi fost un "da". Nu se îndoia de asta, aşa că a coborât cu atenţie pe acele scări şi se duse în acel mini-dormitor în care se aflau mai multe haine de-ale ei. Găsi o rochie mai scurtă, neagră şi strâmtă şi se îmbrăcă [,] cu ea rapid. În picioare îşi puse nişte pantofi cu toc înalt, care erau de aceeaşi culoare cu rochia şi aveau o fundiţă pe ei. Ceea ce fata uitase a fost faptul că în dormitor era de asemenea o cameră de filmat şi pe ecranul unde se afla Chris era şi ea. Deci probabil, el a văzut deja cum arată.
S-a axat mai apoi pe păr şi machiaj. Îşi lăsă părul să cadă pe spate şi îşi puse doar o fundiţă, iar mai apoi se dădu cu rimel şi cam atât. Prefera să fie mai naturală decât alte fete de vârsta ei. Înainte să urce, s-a privit de câteva ori în oglindă şi zâmbi, curioasă de reacţia băiatului. Nu numai că se îmbrăcase aşa, dar o să se comporte puţin altfel. Nu va mai fi timidă şi inocentă.
A urcat scările şi a mers încet către el şi îl trase de mână până când acesta se ridică. Mai avea puţin şi îşi lipi corpul de al lui, dar probabil ar fi făcut asta mai târziu. Îl privi atent şi trecu de câteva ori cu limba peste propriile buze, apoi şi-o muşcă pe cea inferioară. Îşi încleştă degetele în tricoul lui, trăgându-l mai aproape şi îşi apropie chipul de al lui, prefăcându-se că o să îl sărute. Chiar dacă se îmbrăcase aşa şi se comporta altfel, timidă tot rămăsese şi nu ar fi în stare să îl sărute. A păstrat doar 1 cm între buzele lor şi ea se opri, de parcă ar fi îngheţat complet.
-Care parte o preferi? Cea inocentă, sau asta?

Cand fata cobori scarile isi duse o mana pe fata, nici el nu intelegea ce-l apucase.
- Ce naiba se intampla cu mine? isi puse incet intrebarea. Isi ridica privirea spre micul ecran ridicand o spranceana, zambi din coltul gurii, stia ca nu este frumos sa faca asta, dar...ce mai conta? Ii analiza incet intregul corp muscandu-si buza inferioara, nu arata rau si mai mult ii placea ca nu era ca celelalte fete pe care le intalnea in fiecare zi, pline de fite si siliconate.
Cand ii auzise pasii isi muta privirea spre cer, sperand sa nu-si dea seama ca o privise in tot acel timp, se prefacu ca fluiera. Isi duse privirea spre ea, privind-o uimit, ramasese fara cuvinte, chiar nu se astepta la asta din partea ei.
Cand ii vazu toate miscarile inghiti in sec analizand-o mai mult, parea schimbnata, poate prea schimbata pentru el, ofta scurt cand ii auzi intrebarea.
-Probabil crezi ca o s-o aleg pe asta, dar, sincer, urasc fetele de acest gen, pur si simplu nu le pot suferi. dadu scurt din umeri. Era adevarat,chiar ura fetele cu un asa comportament si asa o tinuta, nu stia de ce, dar ii provocau scarba si il faceau nervos, daca [,] cand o intalnise se comporta asa , probabil n-o mai baga in seama.
-Nu prefer nici o parte din cele doua, te prefer pe tine asa cum esti cu adevarat, fara vreo masca ce mi-ar sta in cale, asa nu te-as putea cunoaste niciodata si ar fi cum as trai intr-un vid. zambi calm privind-o.

Poate că nu a fost o idee chiar atât de bună să îi arăte cealaltă latură a ei, dar odată şi-odată, tot ar fi văzut-o. Drept vorbind, când a fost o dată în club s-a îmbrăcat aşa şi poate doar şi la petrecerea de ziua ei. În rest, se îmbrăcase normal şi se comportă aşa cum se comportase până acum cu băiatul.
Se trânti pe scaun şi trase uşor de tricoul lui, în timp ce făcu botic. Băiatul era mai mult decât perfect pentru ea. O făcea să se topească exact ca o îngheţată ce stătea în soarele puternic al verii.
-Credeam că îţi plac mai mult fetele de genul ăsta şi ..uhm... Nu găsesc nicio scuză pentru faptele mele idioate, sau poate... Am încercat să fiu frumoasă măcar pentru câteva minute. Oh... mă doare capul, asta e sigur! De ce aş încerca asta? Aish.... Mă duc să mă schimb, spuse şi coborî iar şi se schimbă cu hainele de mai devreme. Se simţea mult mai bine aşa, mai ales cu aceşti teneşi. Nu prea era obişnuită cu tocurile, dar le iubea, fiindcă o făcea să pară mai înaltă. Înainte să urce, se aşeză pe pat şi îşi lovi fruntea cu palma.
-Chris... de ce trebuie tu să fii atât de perfect? De ce?! De ce mă faci să îmi pierd complet minţile şi să fac asemenea lucruri?
A urcat şi s-a dus la el, zâmbind în colţul gurii. L-a întrebat apoi dacă vrea nişte căpşuni sau altceva de mâncare.