My friend in this life is a bottle of nothing

- Pe bune? E aşa plăcut? am întrebat, puţin surprins de reacţia ei.
M-am ridicat în şezut, încrucişându-mi picioarele şi mi-am trecut mâinile în jurul ei, ea ajungând să fie lipită cu spatele de pieptul meu. Încet, mi-am apropiat buzele de gâtul ei, sărutându-i pielea albicioasă şi muşcând-o puţin.

Alice îl privi peste umăr şi aprobă uşor din cap, chicotind când acesta îi sărută gâtul. Îşi umezi uşor buzele şi-i luă finuţ mâna întra ei, începând să se joace uşor cu ea. De ce mă muşti? îl întrebă apoi, afişând un zâmbet superb în colţul gurii şi clipi des, jucăuşă. Să nu-mi laşi urme, că nu ştiu ce păţeşti! îi zise după blonda şi surâse delicat, dulce.

- Cum poţi să întrebi de ce te muşc? Pentru că eşti a mea! am spus, cu multă posesivitate. Numai şi numai a mea. Mica şi scumpa mea Alice... Ups, se pare câ ţi-am lăsat un semn aici.
Am început a râde, fiind curios de cum va reacţiona tânăra, deşi speram să nu mă distrugă.

- A ta? Mică? Posesiv mai eşti, dragul meu! clătină Alice din cap şi surâse dulce, mărind ochii când îl auzi. Îşi duse mâna la gât, încercând să se privească, deşi nu prea-i reuşea. Îi aruncă o privire urâtă şatenului, retrăgându-şi mâna. Eşti mort după ore, îi spuse apoi pe-un ton ciudat de calm, un zâmbet luminându-i întreg chipul.

- Mort, pisicuţo? Dar ce ai de gând să-mi faci? am întrebat, surâzând.
M-am lăsat pe spate, trăgând-o peste mine şi privind-o adânc în ochi. Apoi, mi-am amintit că asta fusese ultima oră şi că eram liberi să plecăm acasă. Speram, totuşi, ca Alice să nu îşi dea seama de asta.

- Ce-o să-ţi fac? Vezi tu! îi zise ea şi se întinse după rucsacul în care avea telefonul. Îl scoase, verificându-şi mesajele, în timp ce se aşeza mai bine peste Erik. Afişă un zâmbet dulce şi adorabil când observă ora. Îl privi pe şaten cu coada ochiului, surâzând în colţul gurii, în timp ce se ridică şi-i întinse mâna. Mergem? îl întrebă ea apoi, fluturându-şi jucăuşă genele, timp în care în mintea i se crea planul perfect.

- Unde? am întrebat, înghiţind în sec. Ai un plan malefic, nu?
Am oftat, întrebându-mă ce avea să facă şi, pentru prima dată, voiam să mai facem ore la şcoală Cât ghinion. Am privit cerul şi atenţia mi-a fost atrasă de o pasăre ce se învârtea în timp ce zbura. Făcea diferite trucuri, toate foarte interesante. Apoi privirea mi-a căzut pe Alice, zâmbindu-i.

- Nu e malefic, e diabolic, îi răspunse blonda şi zâmbi inocentă. Îl luă de mână, sărutându-l apoi dulce pe obraz.
Se intoarse finuţ pe călcâie, aşezându-şi mai bine rucsacul pe umăr. Îl privi pe tânăr cu coada ochiului, timp în care-o luă încetişor la pas. Alice îşi ridică privirea spre acea pasăre, surâzând vioaie, după se uită pentru o clipă atentă la drum.

M-am lăsat condus de ea, mergând prin iarba moale. Nu mai era atât e cald, dar nici răcoare. Poate doar puţintel mai plăcut. Mi-am trecut mâna liberă prin păr şi am întrebat jucăuş:
- Unde mergem, diabolico?

- Nu ştiu. Nu m-am gândit. Îti place opera? îl întrebă fata şi clipi des, curioasă, în timp ce-şi lăsa capul pe umărul lui.
Începu să se joace cu mâna lui şi zâmbi dulce, inocentă, uitându-se din când în când în jurul ei, dar nu acordă atenţie drumului pe care mergeau. Călcă, din greşeală, un gândac şi se opri brusc, muşcându-şi buza inferioară. Ups. N-am vrut, şopti ea, surâzând după dulce.

- Opera? Normal că nu-mi place. Dacă acesta era planul tău malefic, chiar e, am râs eu.
Când a călcat gândacul şi apoi şi-a cerut scuze, m-a făcut să râd şi mai puternic, nevenindu-mi să cred că îi cerea scuze unei fiinţe atât de... scârboase. Am strâns-o de mână şi am privit-o dulce în ochi.
- Deci? am întrebat copilăros, scoţând limba la ea.

- Dăm pe la operă, apoi o tură printr-un magazin cu tema 'Hannah Montana'. Nu cred că îi eşti fan înfocat, râse uşor Alice şi îşi lăsă capul pe spate, uitându-se la câţiva nori veselă.
Îl strânse de mână pe Erik, întorcându-şi apoi privirea către el şi afişă un zâmbet micuţ, tare drăgălaş şi inocent.

- Nu ! am ţipat, oprindu-mă în loc şi trăgându-mi mâna din a ei. Decât să mă duci acolo, mai bine mă arunci de pe bloc, am glumit, aşezându-mă pe vine.
Am privit-o pe Alice, afişând un zâmbet inocent şi dulce, încercând să o conving să îşi schimbe planul.

- Ei haide, treci tu peste asta! Semnul meu va rămăne un timp, aşa că mişcă-te, Erik! Haaai, îl trase Alice după ea, umflându-şi obrajii într-un mod copilăros. Bine, nu vrei să mergem. Ok, am înţeles, încetă ea din a-l mai trage şi-şi lăsă braţele pe lângă corp, afişând un zâmbet mciuţ şi dulce. Hai la ştrand! îi spuse după un timp de tăcere, ochii ei prinzând o strălucire aparte.

- O idee mult mai bună!
Instantaneu m-am înveselit, zâmbetul apărându-mi pe chip. Am început amândoi să mergem înspre ştrand, iar eu i-am dat părul de pe gât, privindu-i semnul. Era uşor roşiatic, dar nimic atât de serios.
- Ştii, mai bine mi-ai lăsa şi tu un semn, ca să nu mai ai alte planuri malefice, am spus în glumă.

- Ajungem la ştrand, nu fi aşa nerăbdător! îi spuse Alice şi chicoti dulce, privindu-l cu coada ochiului, în timp ce-şi legăna mâna cu a băiatului.
Se uită pentru o clipă în jurul ei, dându-şi seama că ajunseseră într-un cartier rezidenţial. Zâmbi delicat, gingaşă şi trase aer adânc în piept, aducându-şi aminte ca toanta că nu ştia să înoate.

- Deci ai planuri mari acolo! am exclamat, frecându-mi mâinile.
Eram într-un cartier rezidenţial, locul unde se afla cea mai apropiată piscină. Am văzut steagul cu simbolul ştrandului şi am zâmbit. Mi-am coborât privirea înspre Alice şi am observat că o măcin ceva.
- Ce ai păţit?

- Ne, nimic, nimic! tresări Alice, trezită din gânduri. Îşi întoarse privirea spre Erik şi surâse dulce, afişând după un zâmbet subtil, fermecător. Îl strânse de mână şi grăbi finuţ pasul către ştrand, uitându-se pentru o clipă atentă la steagul ştrandului.