My friend in this life is a bottle of nothing

Stătea pe iarbă în stil turcesc, cu o chitară acustică în braţe şi-şi mişca degetele pe corzi exact cum trebuia.
Era soare, era cald. Prea cald, după ea. Voia umbră, dar nici nenorociţii de copacii n-o păzeau aşa bine de razele fierbinţi ale 'duşmanului' ei de moarte.
Alice îşi strâmbă slab buzele, uitându-se în jurul ei atentă si curioasă, oprindu-se din a mai canta sau ce încerca ea să facă. Curtea, ca de obicei, era plină de studenţi, care mai de care mai frumos, agitat sau copilăros. Da, erau şi unii serioşi, dar ea nu le dădea atenţie persoanelor de genul. Nu-i plăceau.
Blonda lăsa chitara pe iarbă lângă ea şi se trânti brusc pe iarbă, ducându-şi ambele mâini pe abdomenul plat. Purta o cămaşa în carouri, roşu-sângerie şi-o pereche de pantalonii scurţi, plus converşi roşii. Surâse delicat, punându-şi o mână pe ochii pentru a le interzice razelor să-i intre în ochii.

Stăteam într-un copac, căţărat pe o creangă şi priveam stundenţii ce se învârteau de colo - colo prin curte. Soarele dogorea şi era mult prea cald pentru gusturile mele. Mă căţărasem în copac, sperând că va fi mai răcoare, dar speranţele mi-au fost spulberate. M-am întins, privindu-mi cămaşa în carouri, albastră, ce era încheiată la toţi nasturii. Era prea groasă, deşi materialul era subţire, vaporos. Dacă aş fi fost în costum de baie, ar fi fost perfect. Însă mă îmbrăcasem în hainele mele preferate, ce includeau şi nişte jeanşi negrii şi converşi negri. Am auzit un oftat venind de la baza copacului şi am văzut-o pe Alice stând sprijinită de el. Am zâmbit, gândindu-mă cum aş putea să o sperii. Mi-am prins picioarele de cracă şi m-am lăsat pe spate, atârnând cu mâinile în jos şi greutatea mea fiind susţinută de picioare.
- Aliiiice! am strigat, râzând.

Se auzi strigată şi brusc deschise ochii, văzându-l pe Erik. Mării ochii, în timp ce-şi arcuia o sprânceană.
- Eşti tâmpit sau ce? De-te jos de-acolo, poate cazi! îi zise ea pe-un ton deşi plăcut, autoritar, în timp ce se ridica în picioare. Îşi scutură hainele şi-l privi atentă, încrucişându-şi braţele la piept.
Surâse, totuşi amuzată de felul în care putea să stea. Făcuse tâmpeniile astea în copilărie, dar trecuse peste ele din cine ştie ce motive puerile de pe-atunci. Iar acum, să faci asta, i se părea de-a dreptul o prostie.

M-a bufnit râsul şi am sărit de pe creangă, făcând o spirală înainte de a ateriza pe pământ. Îmi plăcea faţa ei autoritată şi, de asemenea, extrem de amuzată. M-am aşezat lângă ea, pe iarbă, pregătindu-mi contra atacul şi ciufulindu-mi părul şaten.
- Hai, măi, Alice, am făcut câteva luni acrobaţie. Bine, hm, până mi-am rupt un picior, dar asta nu contează, am spus râzând.
Dar a fost o săritură perfectă, minunată!, ţipa vocea mea interioară şi narcisită şi eu o aprobam cu bucurie. Şi chiar fusese!
Am privit-o atent în ochi, cu capul lăsat într-o parte şi am scos limba copilăreşte la ea.

- Taci, Erik! Nu-mi pasă de acrobaţia ta, puteai să-ţi rupi ceva. continuă Alice pe aceeaşi voce, împungându-l cu vârful degetului în umăr. Ciudatule, mormâi după şi râse dulce, întorcându-şi privirea în altă parte, în timp ce se aşeza mai bine.
Eşti superbă când faci pe fata rea, îşi auzi blonda mintea şi zâmbi parcă mândră, abţinându-se de la a râde.
Când tânărul scoase limba, ea îl prinse imediat şi îl privi amuzată, surâzând cristalin. Copilăros mai eşti, îi spuse ea pe-un ton catifelat, clătinând uşor din cap.

- Voiai să fiu cumva ca un tip de ăla cu servietă care merge la costum pe strată şi nu schiţează nici un gest? am întrebat în glumă, gândindu-mă la săracii oameni ce mergeau în costumuri pe vremea aceasta. Eu sunt... plin de viaţă, minunat, genial! începusem a fabula, privind cerul.
A urmat un moment de tăcere în care eu am ajuns la analiza părului ei şi, întinzând o mână, i-am atins o şuviţă blondă, jucându-mă cu ea.
- Îmi place părul tău, am şoptit. Apoi m-am uitat în ochii ei atent, întrebând: Dar de ce îţi făceai griji pentru mine?

- Doamne, ce-ţi mai place să aberezi! surâse amuzată Alice, privindu-l atentă pe Erik. Îl ascultă şi-şi strâmbă slab buzele. Nu, dragă, nu. Urâsc tipii de genul, aş vrea să-i bat, dar am braţe de găină beată. Totuşi, rămân superbă, genială, perfectă! îngână, venind parcă rândul ei să viseze undeva cam prea departe.
Îl privi un timp bun în ochii, plus era amuzată de gesturile lui. Când acesta începu să se joace cu şuviţa ei, blonda îşi muscă buza, surâzând delicat.
- De ce-mi făceam griji? repetă ea, subţiindu-şi buzele într-un fel unic. Nu ştiu. ridică finuţ din umeri, încercând să găsească un motiv pentru asta.

- Bine că n-ai dat replica tipică: pentru că-mi pasă. Când au murit părinţii mei toţi îmi spuneau asta şi ajunsese ca o compătimire jalnică, am spus.
Când am realizat că încă mă jucam cu şuviţa ei de păr, i-am dat drumul şi m-am dat în spate puţin, zâmbind strâmb.
- Scuze, nu voiam să... însă nu am mai putut continua propoziţia fiindcă nu ştiam ce puteam să spun. Am lăsat-o aşa, în aer şi m-am lăsat pe spate, privind cerul senin, pe care nu era nici o urmă de nori.

- Replica aceea şi 'te înţeleg' sunt clişeice, îi zise Alice filozofică şi-l privi atentă. Îşi strâmba slab nasul când el îi dădu drumul de la şuviţa de păr, căci îi plăcea apropierea aceasta. Dacă puteai să-i spui aşa, desigur. Nu voiai să ce? îi întoarse ea privirea către a ei, aruindu-şi finuţ o sprânceană, în timp ce se îndrepta de spate şi-şi ciufulea părul.

- Nu ştiu, mă gândeam că te deranja, am spus, oftând.
M-am întins complet pe iarbă şi am privit cerul. Încet, am ridicat o mână şi am privit albastrul acela deschis printre degete. Era mult prea cald şi îmi doream nebuneşte să se răcească. Adică, ştii, nu credeam că îţi place apropierea aceea, am spus, curios să aflu răspunsul fetei sau ce avea să facă. M-am uitat cu ochii mei verzi la ea, privind-o atent.

- Ce? Visezi, îmi era indiferentă. Adică puteai să n-o faci şi s-o faci, nu-mi păsa, deveni blonda brusc agitată, aşa cum se întâmpla când încerca să nege un lucru. Îşi umflă obrajii, încercând să se calmeze şi-l prinse jucăuşă de degete, surâzând dulce apoi.
Îl privi atentă, printre gene, privirea ei albastră având o strălucire aparte când se uita la el, dar nici ea nu ştia de ce.

O priveam atent cum se juca cu degetele mele şi eu nu puteam face nimic fiindcă eram prins în mica joacă. Îmi plăcea comportamentul său şi am privit-o adânc în ochi, oftând bucuros că nu o deranja.
- Mă bucur că nu te-a deranjat, am spus, zâmbind.
M-am ridicat în fund şi am privit-o, ea continuând să îşi împletească degetele cu ale mele. Condus de o forţă inexistentă, am cuprins-o în braţe, strângând-o cu putere. Îi puteam simţi parfumul atât de dulce şi de înnebunitor.

- Mă bucur că te bucuri, îi zise ea pe tonul său dulce.
Îşi împleti deodată degetele cu ale lui şi surâse, privirea sa urcând încet-încet către a lui Erik. În a doua secundă, acesta o luă în braţe, iar ea mări involuntar ochii. Îi şopti numele şi-şi afundă chipul în pieptul său, ca un copil mic şi alintat, inspirându-i parfumul bine-cunoscut, bărbătesc. Îl strânse uşor de mână şi-un zâmbet călduros îi apăru pe chip. poate fără voia ei.

M-am desprins rapid din îmbrăţişare, dându-i drumul şi căzând pe spate, pe iarbă. O priveam atent şi nu am putut să nu observ uimirea pe care o avea pe chip. Poate că era deranjată şi poate că nu îi convenea că am luat-o în braţe. Nu aveam de unde să ştiu. Însă, deşi nu ne mai ţineam în braţe, degetele noastre erau împletite.
- Scuze, m-a cam luat valul, am şoptit, afişând un mic zâmbet.

- Îmi place cânt te ia valul, şopti Alice pe tonul ei obişnuit, catifelat şi-l privi cu atenţie, printre genele lungi, dese şi negre. Ştia şi era conştientă de faptul că încă se ţineau de mână. Îi plăcea, aşa că nu făcea nimic pentru a schimba situaţia. Se dădu mai aproape de el şi-l privi cu coada ochiului, surâzând delicat. Se întinse încetişor lângă el, lăsându-şi chipul pe pieptul băiatului, în timp ce cu mâna liberă începuse să facă mici cerculeţe pe pieptul lui.

Am zâmbit, fiind foarte bucuros de situaţia în care ne aflam. Eram atât de fericit încât aş fi putut urla, dar am încercat să continui să fiu calm şi relaxat, nu să fiu ca un obsedat. Vântul a început să adie uşor, vremea devenind mult mai plăcută.
- Dar, să ştii, acesta a fost un val mic, am spus, râzând.

- Sunt curioasă să le văd pe cele mari, spuse Alice amuzată şi râse dulce, ridicându-şi privirea către a lui Erik. Îl strânse uşor de mână, inspirând adânc, apoi îşi trecu uşor limba peste buzele subţiri, dar totuşi frumoase. Când? întrebă apoi, făcând referire la acele 'valuri', surâzând delicat şi continuă să facă cerculeţe pe pieptul lui.

AM zâmbit, mişcările ei pe pieptul meu gâdilându-mă uşor. Priveam cerul şi mă rugam ca acest moment să nu fie stricat niciodată. Întrebarea ei, simplă, m-a făcut să tresat, neaşteptându-mă la aşa ceva.
- Mă provoci cumva, pisicuţo? am întrebat, privind-o provocator şi strângându-i mâna.

- Putem zice c-o fac, motanule, îi răspunse pe-un ton suav Alice şi-l privi printre gene, muşcându-şi buza inferioara într-un mod senzual, în timp ce-l strângea uşor din mână. Adora să fie lângă el, de fapt, adora momentele cu el. Inspiră adânc şi zâmbetul acela nu-i pieri de pe chip, iar ea nici nu-şi luă privirea de la tânăr.

Cu mâna liberă, i-am prins bărbia şi încet i-am tras chipul înspre al meu. Mi-am apăsat uşor buzele peste ale ei, ea, practic, stând deasupra mea, eu fiind întins pe iarbă. La început a fost un sărut temător, nefiind sigur dacă acţionam cum trebuia, dar apoi a devenit pasional şi mi-am lipit trupul de al ei, limbile noastre duelându-se înfocate şi degetele noastre stând încleştate.

S-a pus încet, cu mici ezitări peste el. Ia simţit buzele aşa apetisante peste ale ei şi n-a rezistat tentaţiei de-a le gusta, făcând asta c-o pasiune arzătoare. Nu-i dădu drumul de la mână, ba chiar îl strânse puţin mai tare, timp în care se aşeza mai bine peste el. Nici nu-i păsa de privirile ciudate sau invidioase ce le erau aruncate de jumătate dintre studenţi, ea se simţea bine şi asta era ceea ce conta cu adevărat în clipa aceea.

Nu voiam să întrerupt acest sărut, atât de frumos pentru nimic în lume. Am tras-o mai aproape de mine şi cu mâna liberă i-am prins câteva şuviţe de păr între degete. Auzisem câteva şoapte şi ştiam că acest sărut avea să fie bârfit de toţi studenţii, dar nu îmi păsa. Chiar deloc. Începeam a-mi pierde suflul, dar nu voiam să opresc sărutul acesta dulce.

Continuă să-l sărute cu aceea ardoare specifică ei. Putea să moară în acel moment, să se sfârşească lumea, ea tot acolo rămânea. Deşi treptat încpuse a-şi pierde respiraţia, ea nu întrerupse sărutul. Auzi şoapte şi surâse în sinea ei, dându-şi seama că amândoi vor fi subiect de bârfe 'picante' pe holurile instituţiei, dar nu-i păsa. Deloc.
Îşi lăsă mâna libera pe pieptul lui şi când nu mai avu repsiraţie, din păcate, înterupse cu greu sărutul, privindu-l pe Erik cu ochii mari, aceştia având o strălucire aparte.

Când a întrerupt sărutul acela plăcut, am tras o gură mare de aer, fiind incapabil să respir normal. În jurul nostru erau strânşi mai mulţi studenţi, ce priveau cu ochii mari întreaga scenă. M-am uitat la ei urât şi au dispărut imediat, lăsându-ne singuri. Am privit-o pe Alice, zâmbindu-i şi mi-am lăsat capul pe iarbă, închizându-mi ochii. Aş fi vrut să spun ceva, dar nu aveam nici o idee ce aş putea rosti.

Alice chicoti când îi observă privirea, lăsându-şi încet capul pe umărul său. Îl strânse de mână şi zâmbi larg, veselă, simţindu-se ca în al nouălea cer. Dacă exista, până la urmă. Şi dacă nu, se simţea exact...exact ca atunci când te drogai, doar că de zece ori mai bine, plus fericirea ei dura mai mult de câteva ore. - Ar trebui să te ia valul mai des, îi zise blonda pe tonul ei plăcut, obişnuit şi-ncepu să se joace cu mâna lui.