Black Cherry

SunHee obişnuia să se trezească numai la ora prânzului, dar în dimineaţa aceea făcuse o excepţie. De abia răsărise soarele că şi fusese trezită de Hachi, câinele ei, care lătra disperat prin casa după o pisică de afară.
A deschis cu greu ochii şi l-a făcut pe micuţ să tacă ca ea să poată intra iar în lumea viselor. Dar era în zadar, odata ce era trezită nu mai putea adormi. Fiecare zgomot pe care îl auzea, chiar şi foşnetul frunzelor, vântul, totul o perturba, îi distrăgea atenţia şi o făcea să se enerveze în mod ciudat. Îi plăcea liniştea şi ura uneori şi cel mai mic sunet.
Se ridică din pat şi se duse direct la baie, unde făcu un duş rapid. Reveni în camera sa şi îşi alesese nişte haine la întâmplare: un tricou scurt, dar larg şi o pereche de pantaloni negri, tăiaţi pe la genunchi şi alte părţi. Apucă să-şi aranjeze puţin părul, îşi luă rucsacul, o şapcă, iPodul şi ieşi din casă.
Direcţia sa era lacul, unde ajunse chiar destul de repede, fiindcă nu era deloc departe de casa ei. Nu era nimeni acolo, deocamdată. De fapt, cine ar fi fost atât de nebun încât să vină într-un loc la asta de la 4-5 dimineaţa? Poate doar vreun pescar sau ceva de genul, dar nu văzu niciunu.
Îşi trânti micul rucsac pe iarba rece, plină de rouă. Începu să se întindă ca o pisicuţă şi să se bucure de aerul curat. Se opri totuşi din mica ei activitate, fiindcă ceva îi trase privirea. Pe marginea lacului erau nişte peştişori viu colorat. Nu se putu abţine şi băgă mâna după ei, dorea măcar unul ca să-l vadă mai aproape.
- Come to mami!
Bineînţeles că toţi fugiră, mai ales când i se auzi glasul. Atunci, încercă să se întindă după unul, se gândi că îl poate prinde, dar degeaba.
- Haide măi, numai fugiti aşa! începu să ţipe şi probabil se auzise şi la 10 km depărtare.

Era duminca, azi nu aveam nicio obligatie si ieri dormisem toata ziua deci imi permiteam sa ma trezesc la ora 4 ca sa ajung devreme pe malul lacului si sa bag un pescuit asa mai pe racoare.
Telefonul suna la ora indicata, insa eu nu prea voiam sa ma trezesc si desigur cand a sunat l-am izbit instantaneu de peretele colorat in albastru, un zgomot puternic spargand linistea din incapere, acesta desfacandu-se si bateria sarindu-i pe parchetul lucios, prin urmare alarma inceta. M-am intors pe partea cealalta si am atipit din nou, dar nu mai puteam adormi calumea caci stiam ca trebuie sa ma trezesc, am oftat, dand cearceaful la o parte si ridicandu-ma alene. Am mers la baie, am facut un dus scurt, apoi am luat niste haine mai mult la nimereala, un tricou lung, negru si o pereche de blugi, indreptandu-ma spre bucatarie, cotroboind prin frigider si luand ce era pe acolo, am facut un sandvis si l-am infulecat rapid. Am mers inapoi in baie, m-am spalat pe dinti, m-am pieptanat caci eram ciufulit ca naiba. Am luat un morcov din dulap si i l-am dat lui Leonard, am tras o jacheta din cuier si am luat-o pe mine, dupa ce iepurasul termina de mancat l-am bagat in san, nu ii placea sa stea singur, deci il luam mai mereu cu mine, era cel mai bun prieten al meu pana la urma.
Mi-am luat unditele si rucascul in care aveam indesate momeala, sticla cu apa, ceva de mancare, plasa pentru peste si diverse chestii utile.
M-am incalcat, am pus rucsacul in spate, am incuiat usa si am plecat spre lac. Era destul de tarziu cand am ajuns acolo, aproape 5.
Am cautat un loc bun si m-am asezat , mi-am desfacut unditele, am pus momeala diferita si le-am aruncat in apa, uitandu-ma nerabdator la pluta. Nu stau asa mult timp caci aud o voce de fata, tipa cam tare. Am oftat, ridicandu-ma si indreptandu-ma spre ea, eh chiar la momentul potrivit caci dupa intisul ei dupa peste mai avea putin si cadea in apa, pamantul de sub picioarele ei incepuse sa alunece spre apa. Am alergat putin si am prins-o de gluga, tragand-o inapoi chiar la momentul potrivit. I-am dat drumul, spunand pe un ton sictirit:
-Ai de gand sa-mi sperii toti pestii?apoi am adaugat:
-Si solul pe marginea apei este instabil, nici atata lucru nu stii?Mai ales acum avand in vedere ca a plouat zilele trecute.

Din păcate gonise acei peşti şi realiză de abia după ce fugiră de ea că ar fi fost mai bine să nu ţipe. Dar asta e, niciodata nu fusese la pescuit, deci nu prea avea experienţă.
Observă cum pământul îi fugea la propriu de sub picioare, iar ea se duse încet, dar sigur spre apă. Era gata să se înece, şi atâta îi trebuia, nici măcar nu ştia să înnoate. Noroc că cineva o trase de glugă şi o salvă. Un necunoscut pe care îl privea mirată. Încercă să îi analizeze chipul şi să-şi dea seama dacă îl mai întâlnise vreodată, dar nu.
Fusese la un pas de moarte, iar cel care o ajută, se lua de ea că îi gonise peştii. Mda, foarte amuzant.
Se ridică repede în picioare şi îşi scutură pantalonii de mizerie. Eh, măcar erau negri şi nu se vedea aşa bine nămolul...
- Mda, mă scuzi că ţi-am gonit micile creaturi din cauza cărora era să şi mor! Totuşi...mersi de ajutor.

-Nu e nici vina mea nici a lor ca tu esti neatenta, iar daca nu vrei sa te murdaresti mai bine ai sta acasa, acolo ti-ar fi mai bine, intr-o vila probabil, nu vei da de namol, am spus sarcastic dand din umeri. Am analizat-o apoi mai bine, era micuta si draguta, avea un aer atat de inocent incat ma provoca, am afisat un zambet in coltul gurii, merita tachinata pana la urma. Mi-am pus mana in capul ei si i-am ciufulit parul castaniu.
-Fi mai atenta data viitoare!am replicat oarecum bland de data asta. Am mai stat cateva secunde pe ganduri si am realizat ca eram cam plictisit si singur, nu-mi strica putina companie.
-Dar, daca tot te-am ajutat, eu consider ca imi esti datoare, tu, ce zici?am intrebat ranjind, acum chiar voiam sa ma joc putin cu fetita asta.
-Cum propui sa ma rasplatesti?Eu as sugera sa o faci cu trupul tau, arati destul de buna, esti draguta si oarecum sexy, tocmai genul meu, eu cred ca ne-am potrivi la o partida. De acord? Daca vrei sa ne jucam si de-a violul daca tot nu-i nimeni pe aici. Mi-am pastrat zambetul parsiv, in timp ce mana mea cobori de pa capul ei si aluneca pe obraz pana la barbie pe care am capturat-o intre degete, privind-o fix in ochi.

Nu se aşteptase ca tipul să fie chiar atât de răutacios. Cu ce scop o mai salvase? Ca să se ia de ea? Replica lui plină de ironie o făcu să-şi dea ochii peste cap, nepăsându-i de vorbele lui, sau cel puţin încercă să pară că e aşa. Nu o durea ce îi spune un necunoscut, doar că nu îi prea plăcea să fie tratată astfel. Doar că privirea, glasul, gesturile lui se schimbară destul de repede. SunHee rămase uimită când el o ciufuli. Parcă era fratele ei, un prieten bun, sau ceva de genu. Doar persoanele apropiate îi făceau asta.
- Mda, o să fiu mai atentă de acum inainte...! murmura, în timp ce urmări cum mâna lui coborî uşor înspre bărbia sa. Se uită cu nişte ochi mari la necunoscutul din faţa ei şi aproape că se înroşise. Nici ea nu înţelegea de ce.
- Da, nu neg... arat bine, araţi bine, suntem nişte bunăciuni, începu tânăra să chicotească.
Îşi puse mâna peste a lui şi încercă să o dea la o parte.
- Ce ar fi să îţi alegi altfel de răsplată? Ştii...aici e destul de incomod şi frig, nu aş putea să fac mare lucru, oricum nu vreau. Nici măcar nu te cunosc! Ce peodfil mai eşti şi tu? se strâmbă la el şi scoase limba într-un mod copilaros.

Mi-am pastrat expresia intacta tot timpul cat fata vorbi, ascultam atent, straduindu-ma sa nu ma dau de gol, dar in cele din urma am incept sa rad zgomtos, era amuzant dupa cum ma asteptasem.
Nu a reusit sa-mi indeparteze mana, pentru ca eu nu dorisem, ba chiar am ciupit-o de obraji , acestia capatand o tenta rozalie.
-Era o gluma...o gluma...am spus apoi, inca amuzat.
Am rasuflat, incetand cu rasul si holbandu-ma la ea.
-Stii? Vorbesti ca o experta in domeniul asta...Da, esti cam mica, cati ani ai?15?16? Chiar nu vreau probleme cu legea. Te lasa mamica sa faci asa ceva? Si limba nu o mai scoate ca se poate musca, i-am facut cu ochiul, apoi m-am intors cu spatele cateva momente si m-am intins.
M-am reintors brusc, apucand-o de mani si impreunandu-i-le, apoi am bagat mana in san si am scos un ghemotoc mic de blana de culoarea zapezii proaspete.
-Faceti cunostiinta! El e Leonard. Tu esti...? Asa, tu trebuie sa ai grija de el cat timp eu pescuiesc, am scos si un morcov din buzunar. Poftim! Da-i si de mancare. Hai sa mergem!am zis aratand cu mana spre locul meu. Imi esti datoare deci nu accept plangeri si oricum cu asta se ocupa avocatul meu.

Deodată îl văzu cum începe să râdă şi nu înţelegea de ce. Ce? De unde ştia el că nu e expertă? Aspectul unei persoane nu dezvăluie întotdeauna totul. Cu toţi avem şi părţi ascunse, pe care nu oricine le descoperă. De exemplu, SunHee era genul de fată cu un aer foarte inocent, dar uneori mintea ei nu era deloc la fel..
- Să ştii că nu sunt aşa mică, sunt chiar majoră, am 18 ani! Dacă nu mă crezi îţi arăt şi buletinul!
Încercă ca de data aceasta să nu se mai strâmbe nicicum la el, deşi nu se putea abţine, aşa că îşi lăsă capul în jos pentru câteva clipe. Brusc, băiatul îi lua mâinile şi îi puse în ele un iepuraş alb, mititel şi un morcov cu care să îl hrănească.
- Leonard? Aww, cât de cute e! începu să spună, în timp ce îl admiră. Îl apropiase de chipul său şi îl sărută scurt pe năsucul mic şi umed. Acesta dădu din cap, ca şi când nu i-ar fi plăcut, lucru ce o făcu pe SunHee să râdă. Era aşa de scump!
- Ah, vreau şi eu un iepure. Leonard e foarte, foarte drăguţ. Ah da, eu sunt Sun Hee. Dar tu?
În timp ce vorbea şi avea grijă de micuţ, îl urmă cu paşi mici dar repezi pe băiat. Când ajunseră la lac, unde el pescuia, tăcu brusc. Nu dorea să mai facă gălăgie şi să-i sperie peştii. Nu avea de gând să-l supere cu ceva, mai ales că o salvase de la înec. Mai mult ca sigur dacă nu era el acum se afla pe fundul lacului.

Paru cam derutata in momentul cand am inceput sa rad, dar asa se intampla mereu cand bufneam eu asa deodata, ce sa fac? Cand nu puteam sa ma abtin, pur si simplu nu puteam si ma opream destul de greu.
-Eh? Tu majora? Aidca tu insinueazi ca ai 18 ani? Tu si majora nu aveti ce cauta in aceeasi propozitie, am replicat strambandu-ma in timp ce o mai analizam o data din priviri, parea mai mica, in special chipul ei dadea aceasta senzatie. Chiar nu m-ar deranja o dovada, in caz ca iti fac ceva sa stiu ca nu ajung pe la corupere de minori, i-am facut cu ochiul apoi am inceput sa merg repede, caci uitasem complet de unditele mele.
-Da, e dragut, de aia l-am si...cumparat, spun eu cu intrerupere, o mica minciuna nu strica, nu il cumparasem, il gasisem si pe el abandonat, langa lac, tot aproape sa se inece, de atunci era cel mai bun prieten al meu.
-Iti poti lua si tu unu, de preferat o fetita, Leonard e cam singur, de aia l-am si luat cu mine azi. Ah...incantat SunHee!Ciudat nume... Eu ma numesc Yukio, dar mi se mai atribuie si alte prescurtari precum: Yuki si Yuu, depinde cum iti convine, mie imi e indiferent.
Fata tacu brusc, probabil din cauza ca o certasem mai devreme din cauza galagiei, am chicotit in sinea mea, apoi m-am asezat pe patura, uitandu-ma la plutele celor 3 undite intinse deasupra apei, una dintre ele tremura usor, era clar ca pestele imi facea o vizita, am zambit in coltul gurii, punandu-mi degetele pe coturul unditei si asteptand sa mai traga de cateva ori, apoi am scos-o rapid din apa, un peste fiind agatat in carlig.
-Heh, bingo! am exclamat, in timp ce l-am desprins si l-am pus plasa, pe care am legat-o de un bat si i-am dat drumul in apa.
Mi-am bagat si alta rama in ac, apoi le-am verificat si pe celelalte doua, intr-una mai era agatat in peste, iar cealalta nu mai avea momeala, asa ca i-am pus 2 viermi.
M-am uitat cu coada ochiului la tanara, inca tacea, practic nici nu prea se misca, incepuse sa ma enerveze oarecum linistea asta.
-Hei, e in regula daca vorbesti in soapta, nu sa tipi ca mai devreme. Ah, apropo, stii sa pescuiesti?

O stresa, oarecum, faptul că băiatul nu credea că este majoră. Ştia că are o înfăţişare destul de copilăroasă, dar nici chiar aşa. Nu îşi dădea nici ea seama ce o deranja în a fi privită aşa. Era într-un fel un compliment, părea mai tânără decât era, nu? Însă dorea să fie tratată ca o majoră, nu ca un copil de 13 ani!
- Îţi arăt buletinul, dacă tot nu crezi...! şi în timp ce spuse asta, începu să se caute prin pantaloni, dar nimic. Ah... e acasă. Ar trebui să mergem acolo şi să ... a, sau nu... taie asta! îşi retrase ea repede cuvintele. Nu era frumos să ducă străini acasă şi să le arate şi actele ei de identitate, cu toate că doar ce făcuseră cunoştintă şi nu se mai puteau numi în totalitate străini, dar nu putea avea încredere în el de acum, nu?
- Leonard e singur? Vaaai. Şi te aştepti că o să-mi iau eu o iepuriţă şi am s-o las pe mâna lui? Nici gând! Dacă e la fel de răutacios ca stăpânu? începu ea să chicotească. Nu spusese tocmai exact ce gândise. Yukio nu-i părea chiar genul ăsta de persoană. De fapt, părea a fi destul de prietenos, sociabil şi... puţin pervers. Sau poate puţin mai mult.
După ce tânărul prinse un peşte îl şi scoase din apă, ocupându-se de restul lucrurilor... lucruri pe care SunHee nu le înţelegea. Nu a fost niciodată la pescuit.
Se uită curioasă la plasă, ca un copil mic. Îi plăcea peştişorul, dar i se făcea mila de el ca ştia că va ajunge în cine ştie ce tigaie, aşa că îşi întoarse rapid privirea.
- Eu... nu... habar n-am să pescuiesc. Niciodată n-am făcut aşa ceva. Mă înveţi tu? întrebă, cu un zâmbet larg pe chip, apoi se aşeză în genunchi lângă băiat.